Bancile nu includ pretul CASCO in DAE (adica in dobanda anuala efectiva ce corespunde creditului pe toata durata acestuia de existenta – la fel cum si CASCO este pretins numai pe durata de existenta a creditului – nu si dupa aceea) deoarece nu ele incaseaza CASCO lunar / anual / trimestrial – adica periodic, ci firma de asigurari, nu ele.

Cu alte cuvinte, la o plata pentru CASCO, prin care clientul isi cumpara lui insusi personal protectie pentru mutualizarea riscului, plata ratelor la CASCO nu este pentru un produs vandut de banca (banii – prin finantarea creditului) ci vandut de asigurator (survivabilitatea bunului achizitionat de client cu acei bani).

Ca urmare, este logic ca acea cheltuiala a clientului sa NU fie inclusa in DAE, exact cum nici benzina consumata (sau ITP-ul masinii, ori asigurarea RCA a masinii) nu sunt incluse in DAE, desi si ele sunt tot cheltuieli conexe ba inca si indispensabile achizitionarii unei masini: benzina fiind cheltuiala obligatorie care doar ea faciliteaza exploatarea bunului cumparat – altfel bunul ar ramane nefolosit, nemiscat pe asfalt si ar face inutila orice alta cheltuiala facuta cu masina, intrucat ar furniza clientului doar beneficiul custodiei / posesiei bunului / dar nu si pe cel al utilitatii lui intrinseci – adica pe aceea de miscare si transport al pasagerilor si deci a clientului, ITP-ul facand posibila deplasarea legitima pe soselele publice (nu doar pe cele private), la fel si RCA-ul, samd.

Cumparand CASCO clientul isi procura lui nemijlocit un folos (pacea mintii in caz de materializare a riscului, prin dauna) care il ajuta si in ce priveste despagubirea ratelor restante. Deci CASCO nu este doar o povara financiara, asa cum este DAE, ci si un beneficiu achizitionat de client in folosul lui insusi.